ANALIZĂ. Cum ar putea Transgaz scăpa de monopolul Gazprom asupra conductelor românești de tranzit

Compania Transgaz, operatorul rețelei naționale de transport al gazelor naturale, vrea să spargă monopolul Rusiei asupra conductelor de tranzit prin țara noastră. Astfel, are în plan să asigure fluxul invers al gazelor, spre Ucraina, dar și să lege, până la finele lui 2019, conductele magistrale de import din Dobrogea de sistemul național.

Monopol istoric

Monopolul rușilor asupra conductelor de tranzit, aflate în proprietatea Transgaz, a fost instituit prin două Convenții semnate în 1986 și 1996 cu Federația Rusă. Sub presiunea Comisiei Europene, care reclama încălcarea legislației comunitare privind accesul liber la sistemul de transport, România a denunțat, în 2011, alături de Bulgaria cele două Convenții. Însă nici acum situația nu este rezolvată, pentru că două din cele trei fire de tranzit sunt și astăzi sub monopolul Gazprom.

În plus, așa cum au fost negociate acordurile cu Gazprom Export, indiferent de cantitatea de gaze care tranzitează România, ruşii plătesc aproximativ aceeaşi sumă anual, pentru că rezervă mereu aceeaşi capacitate. Acordul pentru tranzit și convenția pentru tariful de tranzit al gazelor către Bulgaria au fost reînnoite în 2003, dat fiind că expirau la 31 decembrie 2003. Clauzele sunt știute mai ales de cei care au negociat  condițiile la acea vreme, ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, și secretarul de stat Iulian Iancu.

Pe unde importăm de la ruși

În prezent, activitatea de transport internaţional gaze naturale se desfășoară în zona de Sud-Est a țării (Dobrogea), prin trei conducte între localitățile Isaccea (Tulcea) și Negru Vodă (Constanța), care fac parte din culoarul balcanic de transport internaţional gaze naturale din Federația Rusă către Bulgaria, Turcia, Grecia și Macedonia. În total, capacitatea anuală de transport pe cele trei magistrale este de 25,4 miliarde metri cubi, adică de circa două ori consumul anual al României.

Prima dintre ele este pe direcția Ucraina-România-Bulgaria (Tranzit 1), cu o capacitate tehnică de 6,1 mld. Smc/an. Celelalte două conducte de tranzit merg  pe direcția Ucraina-România-Bulgaria-Turcia-Grecia (Tranzit 2 şi Tranzit 3), având fiecare o capacitate tehnică de 9,6 mld. Smc/an, respectiv 9,7 mld. Smc/an.

„Începând cu anul gazier 2016–2017 capacitatea de transport a conductei Tranzit 1 se comercializează pe bază de licitații, conform codului european privind mecanisme de alocare a capacităților în punctele de interconectare trasnfrontalieră. În ceea ce privește transportul prin conductele Tranzit 2 și 3, acesta nu se supune în prezent reglementărilor europene privind accesul terţilor şi se desfăşoară în baza acordurilor guvernamentale şi a contractelor încheiate cu Gazprom Export”, arată Transgaz.

Potrivit companiei, stabilirea cadrului național de reglementare pentru conductele T2 și T3 este un proces complex datorită, în principal, a unor factori care depășesc sfera de competență a Transgaz. „Cu toate acestea, compania își propune pe parcursul anului 2017 soluționarea tuturor problemelor ridicate de procedura de infringement cu sprijinul Comisiei Europene și conformarea cadrului național privind accesul terților la capacitatea de transport cu prevederile reglementărilor europene. În acest sens, cu sprijinul Comisiei Europene, discuțiile privind convenirea acordurilor de interconectare pentru punctele de interconectare Isaccea 2,3 și Negru Vodă 2,3 vor fi reluate pe parcursul anului 2017”, mai arată operatorul național.

Export virtual prin Isaccea

Acum, companiile Transgaz și operatorul de transport din Ucraina, PJSC Ukrtransgaz, intenționează să încheie un Acord de Interconectare pentru Punctul Virtual de Interconectare Isaccea 2,3 / Orlovka, potrivit unui anunț recent al companiei românești.

Una dintre condițiile de bază pentru încheierea Acordului de Interconectare este încetarea sau amendarea contractelor istorice în vigoare la data prezentului anunț. „Prezentul proiect de Acord de Interconectare are în vedere curgerea fizică a gazelor naturale pe direcția Ucraina – România și curgerea virtuală pe direcția România – Ucraina”, se arată în documentul pus în dezbatere.

Acordul de interconectare este absolut necesar pentru ca pe aceste conducte să se poată face licitații de rezervare de capacitate, în conformitate cu reglementările europene. „În perspectivă, dacă ruşii renunţă la tranzitul de gaze prin România, avem şanse să devenim magistrală de transport regională. Pe la noi vor putea circula gaze din sudul Europei către Vest şi invers”,  declara, acum câțiva ani, Petru Văduva, director al Transgaz.

Exporturi fizice pe la Medieșu Aurit

În România, mai există o conductă care aduce gaze ruseşti, prin interconectorul din nordul țării Tekovo (Ucraina) – Medieșu-Aurit (România). Această conductă are însă punctul final în România şi nu o tranzitează. În România, importurile se fac în baza Acordului tehnic cu durată nedeterminată, încheiat între Transgaz SA și Gazprom Export. Pe teritoriul Ucrainei, transportul gazelor naturale se derulează în baza unui contract de transport istoric încheiat între NJSC Naftogaz și Gazprom, valabil până la sfârșitul anului 2019 și care este în momentul de față în procedură de arbitraj la Tribunalul de Arbitraj de la Stockholm. Deci, la această oră, nu există un acord direct între Transgaz și Ukrtransgaz.

Potrivit unui document pus în dezbatere luna aceasta, și pentru acest punct Transgaz și Ukrtransgaz intenționează să încheie un Acord de Interconectare, care va depinde însă de momentul expirării contractului istoric de transport, fie de hotărârea Tribunalului de Arbitraj de la Stockholm.

Prin acest acord, cele două companii urmăresc să se realizeze și exportul fizic de gaze către Ucraina, care acum nu e posibil din cauza presiunii diferite din cele două sisteme.

„În momentul de față poate fi asigurat transportul virtual de gaze naturale prin PI Medieșu Aurit / Tekovo în direcția RO-UA. Având în vedere interesul manifestat de utilizatorul de rețea pentru fluxuri fizice pe direcția RO-UA, SNTGN Transgaz SA va iniția în perioada următoare un proces de sondare a pieței pentru a cuantifica nivelul cererii de capacitate iar, în funcție de rezultat, va evalua necesarul investițional pentru eliminarea restricțiilor tehnice actuale”, arată Transgaz.

Termenul de implementare a proiectului privind asigurarea curgerii fizice pe direcția România – Ucraina este condiționat de cererea de capacitate în punctul de interconectare Medieșu – Aurit / Tekovo.

Magistralele de tranzit vor fi legate la SNT

În prezent, cele trei conducte magistrale de tranzit nu sunt legate la Sistemul Naţional de Transport, însă conectarea acestora este unul dintre proiectele prioritare ale companiei naționale.

Astfel, Transgaz are în curs de elaborare un studiu de fezabilitate pentru interconectarea sistemul național de transport cu conducta de tranzit 1 (cu o capacitate de 6,1 miliarde metri cubi) și reverse flow la Isaccea 2, în vederea livrării gazelor către Ucraina. „Prin implementarea sa se creează un culoar de transport înspre piețele din Grecia, Bulgaria, România și Ucraina, în condițiile în care se realizează și noua interconectare între Grecia și Bulgaria”, notează Transgaz. De asemenea, prin acest proiect, se vor putea asigur fluxuri fizice reversibile în punctul Negru Vodă 1, conform regulamentului european în domeniu.

Proiectul este evaluat la 65 milioane euro, pentru care Transgaz vrea să obțină și fonduri europene, iar obținerea autorizației de construire este programată pentru luna decembrie 2017. Termenul de finalizare este 2019.

Gazele din Marea Neagră, preluate în conductele din Dobrogea

De asemenea, foarte important este că legarea conductei de tranzit 1 la SNT proiectul este necesar și pentru preluarea în sistemul național de transport al gazelor din Marea Neagră. Astfel, Transgaz mai are în plan construirea unei conducte de 25 km care să lege zăcămintele din Marea Neagră de conducta de tranzit 1. Recent, Transgaz a anunțat că deja s-a obținut acordul de mediu pentru acest proiect. Valoarea estimată este de 9 milioane euro, iar termenul de finalizare ar fi 2019, depinzând însă de graficele de realizare a proiectelor offshore.

Sursa imagine: Transgaz