Poate gazul românesc să dejoace şahul rusesc din Republica Moldova?

„România poate fi marea şansă a Republicii Moldova dacă aceasta vrea să îşi sporească substanţial securitatea energetică prin diversificarea resurselor de aprovizionare cu gaz natural. Construcţia gazoductului BRUA, prelungirea până la Chişinău a interconectorului Iaşi-Ungheni şi prezenţa americanilor de la Exxon în Marea Neagră ridică substanţial miza jocului în regiune”, se arată într-o analiză publicată de Adevărul.

„Într-un clasament al celor mai vulnerabile ţări din lume privind securitatea energetică, Republica Moldova ocupă unul din locurile fruntaşe. Tocmai din acest motiv, România şi Republica Moldova au semnat în anul 2015 un Memorandum de Înţelegere pentru a ajuta ţara vecină să îşi diversifice resursele energetice. Dar pot şi, mai ales vor vecinii noştri de peste Prut să scape de influenţa gigantului Gazprom? Care sunt şansele şi care sunt etapele acestei ecuaţii?

Turcia şi Balcanii de Vest primesc gaze naturale de la Gazprom prin magistrale care traversează Moldova şi Transnistria. Asta înseamnă 11% din totalul exporturilor de gaze naturale ale Gazpromului. Dar, dacă proiectele Nord Stream 2 şi Turkish Stream vor fi duse la bun sfârşit, Moldova nu va mai fi o ţară de tranzit, Moldovagaz nu va mai câştiga nici puţinii bani din taxele percepute pentru tranzit şi va fi efectiv la mâna Gazpromului. Pe ruşi nu îi interesează atât să scoată bani din conductele din Moldova cât, mai ales, să nu cumva să lase alt gaz, afară de cel rusesc, să treacă prin ele.

A trecut oarecum neobservată ştirea că Transgaz vrea să participe la privatizarea Vestmoldtransgaz, compania vecinilor noştri de peste Prut, care va gestiona serviciile de transport de gaze naturale prin gazoductul Ungheni-Chişinău.

Având şi sprijinul Comisiei Europene, conectarea Chişinăului la gazoductul Iaşi – Ungheni ar deveni crucială şi ar stabiliza într-un fel, situaţia politică din Republica Moldova. Gazoductul va avea o lungime de 119 kilometri şi va fi dat în exploatare la finalul anului 2018, cel târziu la începutul lui 2019, adică aproape de momentul când contractul cu Gazprom se va încheia şi când ruşii ar dori să oprească sau să limiteze tranzitul gazelor prin Ucraina. Practic, efectele construcţiei gazoductului Ungheni – Chişinău se vor reverbera şi în Transnistria şi în Ucraina”.

Citiți articolul integral pe site-ul Adevărul.