RETROSPECTIVĂ. 2017, un an foarte greu pentru sectorul energetic românesc

Anul 2017 a fost unul dintre cei mai dificili ani pentru sectorul energetic, cu turbulențe pe toate planurile, ale căror consecințe se vor vedea și în 2018. A început cu haosul tradus în prețuri record de pe bursă și a culminat cu ceea ce Fondul Proprietatea a descris ca fiind „cea mai neagră zi din istoria guvernanței corporative din România”.

Pentru companiile din domeniu a însemnat provizoratul continuu la vârf, numirea în conducere de oameni conectați politic și fără experiență, ca, la finele anului, să se ajungă la masacrarea OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Efectele vor fi cu bătaie lungă, dat fiind că deciziile luate acum de un management slab vor avea impact pe termen cel puțin mediu. Analiștii spun că, practic, s-a dat astfel liber la căpușarea acestor companii extrem de valoroase și cam singurele pe profit pe care statul le mai deține. Nicio societate nu a scăpat de acest val, iar presa de profil a relatat pe larg despre fiecare în parte, fie că vorbim de Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica, Transgaz, Oil Terminal sau Conpet etc. Majoritatea acestor companii se află în portofoliul Ministerului Energiei, condus de Toma Petcu (foto), iar numirile politice au venit în special din zona ALDE, partidul din care face parte Petcu, sau din PSD, partidele aflate la guvernare.

Nici instituții-cheie ca Autoritatea Națională de Reglementate în domeniul Energiei (ANRE) sau Autoritatea Națională de Resurse Minerale (ANRM) nu au fost ocolite de schimbări. În fruntea ANRE a fost numit Dumitru Chiriță, al cărui CV este completat doar cu activitatea de sindicalist și de faptul că a fost, în tinerețe, electrician șef de tură. La ANRM situația e și mai gravă: nu mai puțin de cinci președinți s-au perindat la conducerea acestei instituții vitale pentru reglementarea sectorului energetic – Gheorghe Duțu, Aurel Gheorghe, Iulian Offenberg, Gigi Dragomir și, pe final de an, interimar a devenit Marius Carabulea.

2017 a mai însemnat confiscarea profiturilor pe anul precedent și, mai grav, a  rezervelor de bani destinate investițiilor, în condițiile în care marile companii din domeniu au proiecte extrem de costisitoare. De altfel, unele dintre aceste societăți au încercat să se opună directivei venite de la nivelul guvernului și au avertizat că vor fi nevoite să se împrumute pentru a-și realiza planurile de investiții.

Stabilirea noilor redevențe pentru producătorii de hidrocarburi a fost iar amânată, în schimb Parlamentul a legiferat, la inițiativa Comisiei de Industrii și Servicii din Camera Deputaților, prelungirea suprataxei pentru producție pe termen nelimitat și instituirea unui nou nivel de suprataxare, ceea ce creează discriminare în piață și avantajează importatorii.

Totodată, jucătorii din domeniu au stat tot anul în corzi, din cauza amendamentelor aduse de aceeași Comisie de Industrii condusă de Iulian Iancu  la OUG 64/2016 privind liberalizarea pieței gazelor.

Cele mai importante amendamente, care au atras numeroase critici, prevăd tranzacționarea a 70% din producție pe o singură bursă, cea administrată de OPCOM. Inclusiv Ministerul Energiei sau ANRE s-au opus acestor modificări, susținând fără echivoc păstrarea OUG 64 în forma ei inițială, însă Comisia de Industrii nu a renunțat la planurile sale. În cele din urmă, problema a fost înaintată pentru primirea unui punct de vedere în Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Două lucruri pozitive merită totuși remarcate: demararea lucrărilor de construcție la centrala de la Iernut a companiei Romgaz, în luna februarie, și finalizarea licitației pentru construirea gazoductului BRUA, un proiect sprijinit de Comisia Europeană.